• Caută

Azi,

Legea antidiscriminare şi limba de stat

Scris la data de de catre Alexandru Tănase

Cel mai sigur se discreditează o cauză atunci când aceasta se realizează cât mai prost. Astfel reformele democratice efectuate incompetent de elita politică anilor 1990 au discredidat democrația în R. Moldova pentru mulți ani. ONG-urile din domeniul drepturilor omului luptând cu intoleranţa faţă de minorităţile reale din societatea moldovenească, trebuie să promoveze o lege antidiscriminare care să nu discrediteze scopul pentru care a fost ea creată.

Definiţia discriminării

Legea privind prevenirea şi combaterea discriminării anunţă că scopul ei este „ prevenirea şi combaterea descriminării, precum şi asigurarea egalităţii de şanse sau tratament a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii fără deosebire de rasă, culoare (a pielii, probabil. L.N.), naţionalitate (probabil se referă la cetăţenie. L.N.), origine etnică, limbă, religie sau convingere religioasă, sex, vârstă, stare a sănătăţii, disabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, precum şi pe bază de orice alt criteriu similar”. Sunt de acord cu toate criteriile discriminării acestui proiect de lege în afară de unul, cel al limbii, şi am să încerc în cele ce urmează să explic de ce.

Pentru început aşi reaminti ce înseamnă exact discriminare. Astfel conform proiectului de lege, discriminarea înseamnă „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane..”, iar discriminarea directă este „tratarea mai puţin favorabilă a unei persoane decât este, a fost sau va fi (probabil au vrut să spună „ar fi”) tratată într-o situaţie asemănătoare o altă persoană, în baza criteriilor stipulate de prezenta lege”. Astfel cu referire la câmpul muncii proiectul legii consideră descriminatorii, între altele, „plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor şi criteriilor care favorizează anumite persoane” sau „refuzul neîntemeiat de angajare”. Efortul de a defini descriminarea este extrem de important, mai ales într-o lege, pentru că modul în care se face are consecinţe esenţiale sub aspect legal.

Două situaţii distincte

Există două situaţii distincte, pe care trebuie să le luăm în consideraţie atunci când definim discriminarea. Prima situaţie este atunci când se face o restrictie în baza apartenenţei la un grup şi a doua situaţie este când se face o restrictie în baza unui merit sau a unei capacităţi. Astfel în cazul persoanelor cu dizabilităţi, este considerată descriminare acţiunea angajatorului de a refuza o persoană care are o dizabilitate (handicap), dacă handicapul acestei persoane nu afectează direct efectuarea sarcinei. De exemplu, dacă o persoană care are dificultăţi să se deplaseze din cauza handicapului său este refuzată pentru un post unde performanţa în realizarea sarcinei nu este legată de deplasare, ci ,de exemplu, de cunoştinţele sale, atunci această acţiune este considerată discriminare. Dacă însă această persoană are un handicap care o împiedică să-şi exercite atribuţiunile de serviciu, cum ar fi necesitatea să se deplaseze repede pentru a servi clienţii în cazul handicapului fizic, atunci excluderea sau restricţia este considerată rezonabilă şi justificată.

În opinia mea în textul legii trebuie să se facă distincţie între restrucţiile efectuate în baza unor caracteristici personale atribuite unei persoane pentru faptul apartenenţei sale la un grup (persoane cu disabilităţi) de restricţiile care se fac în baza unor merite sau capacităţi ale persoanelor (incapacitatea de executa o sarcină). Astfel în acest caz prima acţiune arfi considerată discriminatorie pentru că se refuză o persoană în baza unei caracteristici (disabiliate), iar a doua acţiune nu ar fi descriminatorie pentru că persoana a fost refuzată pentru lipsa unei capacităţi (incapacitatea de a se deplasa necesară pentru a exercita obligaţiunile de serviciu).

Cunoaşterea limbii este o capacitate

Să revin însă la criteriul limbii care a fost introdus în textul proiectului legii antidiscriminare. Cunoaşterea unei limbi nu este o caracteristică de apartenenţă la un grup, cum ar fi de exemplu grupul etnic. Există, de exemplu, foarte multă lume care cunoaşte limba engleză fără să facă parte din etnia engleză. Limba vorbită de o persoană este astfel o capacitate care-i oferă unei persoane avantajul de a putea funcţiona într-un context lingvistic concret. În contextul RM, unde legislaţia în vigoare obligă cunoaşterea limbii de stat pentru a lucra în anumite domenii, necunoaşterea acestei limbi va dezavantaja inevitabil candidaţii la angajare care nu o vorbesc, fără însă ca aceasta să fie o descriminare. Astfel o persoană care nu vorbeşte decât limba chineză nu poate să fie angajată la un post guvernamental din RM pentru că nu are capacitatea să-şi exercite corespunzător atribuţiunile de serviciu. Dacă însă legea va fi adoptată de Parlamentul RM în actuala redacţie orice chinez care demonstrează capacităţi mai bune pentru postul la care a postulat (cunoştinţe de management, de ex.) decât contracandidaţii săi, însă care nu cunoaşte limba de stat va putea cere instalarea sa în funcţie în baza legii antidiscriminare.

SURSA: http://negura.jurnal.md

  • Tag-uri:

Comentarii (2 comentarii)

Maria Simion

30/03/2011 at 19:23

CETĂȚENIA IMPOSIBILĂ ?!
Felicitări moldovenilor care au obținut (sau așteaptă) cetățenia română!
Felicitări și autorităților române care le-o acordă (deși cam greu)!
Cum rămîne însă cu cetățenii români care vor să obțină cetățenia moldovenească?
Știați că acest lucru este IMPOSIBIL, în condiții normale, potrivit cu legislația în vigoare?
Ce dreptate e asta? Ce românism, ce patriotism, ce fraternitate?
Românii n-au dreptul să se stabilească ca cetățeni în acest stat (românesc)?
Se știe că dacă un român ar emigra în America sau Australia, după cîțiva ani poate deveni cetățean
Dar nu și în Basarabia (R.Moldova).
Aici, românii sunt în continuare discriminați și umiliți.
Dacă un cetățean român se căsătorește cu unul moldovean, poate obține un Permis de ședere în R.Moldova. Dar, dacă ar vrea și cetățenie, ar trebui să renunțe la cetățenia română. Ce pretenție absurdă și discriminatorie!
Dacă un cetățean român vine să muncească în R.Moldova, poate obține un Permis de ședere temporară (care trebuie reînnoit anual).
Dar, dacă ar vrea și cetățenie, asta e imposibil.
Legea cetățeniei pretinde un minimum de cinci ani de rezidență legală pentru a putea depune o cerere, în acest sens. Însă, Permisul de ședere temporară nu-ți aduce statutul de Rezident. Deci, nu se pot acumula cei cinci ani necesari. Și oricum, dacă vrei să obții cetățenia Moldovei, trebuie să renunți la cea Europeană. Și am ajuns din nou la absurd.
De ce nu li se poate acorda cetățenilor români (care solicită)
CETĂȚENIA MOLDOVEI ÎN MOD PREFERENȚIAL?
Poate, la o mie de moldoveni care sunt felicitați pentru obținerea cetățeniei române, să ajungem să felicităm și cîte un român care primește cetățenia Moldovei.
Poate că un român care se stabilește în Basarabia, atunci cînd așa de mulți basarabeni părăsesc țara, este oarecum un fel de erou ?!
Dacă un român își aduce aici familia (copiii), dacă locuiește și muncește pentru renașterea acestei țări (românești), oare trebuie umilit pe la Departamentul de Migrațiuni, ani la rînd, pentru a obține un Permis de ședere TEMPORARĂ, și fără șanse legale de a obține CETĂȚENIA IMPOSIBILĂ a acestui stat?
Ce dreptate e asta? Ce românism, ce patriotism, ce fraternitate?

comenteaza

Adresa de email nu va fi publicată. Campurile marcate cu * sunt obligatorii

Din activitatea politică

ultimele ştiri şi noutăţi

Alexandru Tănase a fost ales Preşedinte al Curţii Constituţionale

Alexandru Tănase a fost ales noul preşedinte al Curţii Constituţionale. Decizia...

Citeşte ştirea

Alexandru Tănase a participat la aniversarea a 15-a a Curţii Constituţionale a Letoniei

Judecătorul Alexandru Tănase a participat la Conferinţa internaţională dedicată...

Citeşte ştirea

(interviu) Alexandru Tănase: eventualitatea unor alegeri anticipate nu ţine de norma legală, ea ţine de situaţia politică la moment

Zile numărate. Atat i-ar mai rămâne actualului Parlament pentru a alege un şef...

Citeşte ştirea
Urmăreşte-i activitatea
acum şi pe conturile:
Twitter Alexandru Tanase si Facebook Alexandru Tanase